miercuri, 13 octombrie 2010

Ceva despre superstiţii: 13 şi pisica neagră

De 13 ani sunt posesor al unui motan negru care face cam tot ce vrea cu mine. Astăzi fiind în 13, am fost puţin surprins să constat că lumea mai este şi superstiţioasă. O fi bine, o fi rău, o fi adevărat sau neadevărat că numărul 13 ar putea fi purtător de ghinion pentru unii şi norocos pentru alţii, nu ştiu. Mi-am adus însă aminte că exact în urmă cu un an, într-o zi de marţi, 13, pentru prima dată în istorie, Guvernul României a fost demis prin moţiune de cenzură. Să fi avut vreo influenţă asupra a tot ceea ce s-a întâmplat mai apoi, faptul că această "minune" a democraţiei româneşti s-a întâmplat într-o frumoasă zi de 13, marţi, după-amiaza?
De fapt, mi-am mai adus aminte de o altă întâmplare, la fel de adevărată, petrecută în ziua de 4 iunie 2004, la ora 13, în plin centrul capitalei României. În ziua aceea am fost externat din SCUMC Bucureşti după patru săptămâni de internare şi o operaţie de ortoplastie totală. De dimineaţă chemasem un prieten cu maşina lui, să mă ajute la calabalâc, mă rog, să-mi ducă bagajele la maşină şi să mă ducă şi pe mine acasă. Neavând acces în spital cu maşina, prietenul meu a lăsat-o lângă poarta de acces în spital dinspre hotelul "Astoria", în faţa uşei farmaciei de acolo şi chiar sub nasul agenţilor de pază ai spitalului. Şi cum spuneam, la ora 13, apropiindu-ne de ieşirea din spital, eu fiind în cârje, dar bucuros că mă puteam mişca vioi, o pisică neagră ne trecu calea. "Doar n-o fi cu ghinion!" am spus-o atunci cu voce tare. La câţiva paşi, ne aştepta confirmarea: maşina spartă, lucrurile mele dispărute. Nimeni nu auzise nimic şi nici nu a văzut cum un televizor pe care abia-l cumpărasem (şi n-am fost inspirat să-l las în spital, ca un dar pentru binele pe care l-am căpătat acolo), o geantă mare, roşie şi un imens geamantan s-au făcut nevăzute, cu tot conţinutul lor, dintre care, medicamentele erau cele mai importante. Cele ce au urmat mai apoi, uimirea, surpriza, dezmeticirea, frustrarea, întrebările puse în dreapta şi-n stânga, sesizarea şi declaraţiile depuse la poliţie, au fost ca o frecţie la picior de lemn.
De ce totuşi ţin la motanul meu negru şi câteodată nu sunt superstiţios? Pentru că operaţia a fost o reuşită!

6 comentarii:

  1. La mine, marţi, 13, e zi norocoasă.
    Am luat unul din cei doi de ZECE la Farmacologie, în anu IV, la profesoru Dobrescu, renumit pentru capacitatea de-a lăsa 28 de restanţieri , din 60 de studenţi prezentaţi la examen.
    Menţionez că am fost un student modest, în general.

    RăspundețiȘtergere
  2. Renata, nu te supara nici tu, nici diacritica, nu's ce are calculatoru'. La fel, tre' sa'nteleaga si cei da' peste tot ca nu o fac intentionat. Scriu fara diacritice, caci nu pot altfel. Da' trebuie s/o spun.
    Cam pa vremea asta, in urma cu vro 13 ani, (octomber 1997, mai exact), veneam cu trinu', de la Favisan, din Lugoj, cu niste multe pungi cu plante ierboase, si cand trecui prin Sebes, urca'n trin, chiar in compartiment cu mine, un nenea dragut, cu niste alifii, esente de brad si alte conifere. Acel nenea era'n drumul meu si venea la Bucale sa' se faca seful vostru. Adica, seful farmacistilor. Mie mi s/a parut simpatic. Vreau sa stiu si parerea cuiva din domeniu.

    RăspundețiȘtergere
  3. Ifim,
    am furat asta de pe blogul diacriticei:
    "Car’ va să zică, eu fac aşa:
    Control panel > Regional and language options > Languages > Test services and input languages > Details > Installed services > Add > Romanian.
    Cu ocazia asta aţi instalat tastatura în română – care-i precum aia clasică, numa’ cu câteva modificări:
    Y şi z îşi schimbă locurile între ele
    Semnuleţele de lângă “enter” devin ă, î, â, ş, ţ:
    [ devine ă
    ] devine î
    \ devine â
    ; devine ş
    ‘ devine ţ.
    Car’ va să zică, sunt doar câteva schimbări de memorat.

    Iar după ce aţi adăugat şi tastatura în română, puteţi schimba între română şi qwerty clasic prin alt+shift. Şi o să vedeţi că jos, în bară, pe lângă ceas, vă apare fie EN, fie RO.

    Aşa am procedat şi eu, cândva, şi scriu cu diacritice.
    După ce ai montat tastatura românească, o să vezi că lipseşte @ de care ai frecvent nevoie.
    Apeşi tasele AltGr + v şi apare @.
    Ca să înveţi noua tastatură, îţi faci un tabel cu semnul imprimat pe tastă şi efectul grafic nou. De pildă când apeşi tasta cu cratima, rezultă +, când apeşi & apare / etc.
    Se învaţă destul de repede.

    DAR NU DERANJEAZĂ PE NIMENI DACĂ SCRII FĂRĂ DIACRITICE.

    Problema nr.2... N-am idee cine e nenea ăla care venea din Sebeş să se facă şeful farmaciştilor. Dă-mi mai multe detalii, eventual numele lui şi îţi spun părerea mea, cât se poate de direct.
    După mine, farmaciştii n-au niciun şef, deocamdată. Pe preşedintele colegiului nu-l consider şef, ci o momâie, acolo...

    RăspundețiȘtergere
  4. Cred că-l chema Mircea sau Bucur, ori amândouă şi avea cam la 60 de ani, atunci. Mulţumesc pentru ajutor. Acum încerc să găsesc pe tastatură literele alfabetului rusesc prin procedeul apasă, vezi ce-i, notează şi zăpăceşte-te. Cum naiba faci de scrii aşa repede? Am observat-o şi la alţii. Căci eu şi cu Baghi nici n-apucăm să citim, d'apoi să şi scrim, cu toate cele două mânuţe şi patrulăbuţe hărnicuţe!

    RăspundețiȘtergere
  5. Ifim, da ce cauţi tu în alfabetul rusesc???
    După câteva zile îţi intră în reflex. Nu trebuie să stai tot timpul cu ochii pe tastatură. Mâinile învaţă mai repede, din reflex, poziţia literelor decât o poate face creierul, conştient

    N-am idee de niciun Bucur si Mircea... Îmi pare rău!

    RăspundețiȘtergere
  6. Am vrut să-l ajut pe Baghi să-i răspundă Nataşei pa russkyi.

    RăspundețiȘtergere

Oricine poate comenta, dar să ţină cont de ceea ce a spus Socrate:
"Vorbeşte ca să te cunosc".