În anul 2010, la un simpozion organizat de Asociaţia Naţională “Cultul Eroilor” Filiala Dâmboviţa dedicat Zilei Eroilor, am avut deosebita cinste şi onoare să prezint o scurtă alocuţiune dedicată eroilor tanchişti dâmboviţeni.
Printre cei omagiaţi atunci se afla şi Căpitanul Apostol A. Nicolae, comandant Companie tren batalionar în Regimentul 1 Care de Luptă, participant la Bătălia de la Stalingrad, care şi-a pierdut viaţa în ziua de 22 noiembrie 1942, în luptele pentru ieşirea din încercuire ce s-au dat în apropierea localităţii Donschinschij.
Alocuţiunea am prezentat-o în calitate de ultim comandant al Batalionului 1 Tancuri “Vlad Ţepeş”, unitate considerată a fi continuatoarea tradiţiilor de luptă ale celebrului Regiment 1 Care de Luptă.
Cu ochii pe lista eroilor, incompletă dealtfel, cuprins de o emoţie nedisimulată, am concluzionat că “şi sfinţii se trag din eroi”.
În viaţă, omul trece prin momente pe care nu le poate anticipa, dar care îl marchează profund.
Un asemenea moment mi-a fost dat să-l trăiesc la mai puţin de trei luni după simpozionul dedicat Zilei Eroilor.
Atunci l-am cunoscut pe eroul CĂPITAN APOSTOL A. NICOLAE (27 iunie 1909-22 noiembrie 1942). Răsfoind documentele puse la dispoziţie, cu generozitate, de către fiul acestuia, “soldăţelu’ lui tăticu” atunci, în vârstă de 3 anişori, iar acum, venerabilul domn Florin Apostol, probabil că am trăit cea mai onorantă şi mai semnificativă experienţă ce mi-a fost dată, ca fost comandant al unei unităţi de tancuri din Târgovişte, localitate care este considerată ca fiind leagănul tancurilor, mai exact, locul de naştere şi de instrucţie al celei mai celebre unităţi de tancuri din ţară: Regimentul 1 Care de Luptă.
Printre documentele puse la dispoziţie s-au numărat câteva fotografii ale căpitanului erou, brevetele distincţiilor primite în activitate şi pe cele post-mortem, carnetul comandantului de subunitate pe care l-a avut asupra sa în ziua nefastă când trupul i-a fost sfârtecat de schijele unui obuz, scrisoarea comandantului R.1 Care de Luptă, colonelul Emilian Ionescu precum şi cea a unui camarad şi subordonat, locotenentul Constantin Dumitra adresate soţiei eroului, doamnei Apostol. Fac precizarea că toate documentele ce mi-au fost puse la dispoziţie sunt în original.
Mai departe, cuvintele fiind de prisos, las documentele să vorbească.
La ora 5.15, în ziua de 22 noiembrie 1942, mult iubitul şi mult doritul Dvs. Soţ, mult iubitul şi respectatul nostru Căpitan Nicu Apostol şi-a dat sfârşitul în luptele pentru ieşirea din încercuire ce s-au dat în apropierea localităţii Donschinschij.
Moartea i-a fost fulgerătoare produsă de o schijă de obuz ce i-a pătruns în partea stângă a corpului. A fost înmormântat în ziua de 23 noiembrie 1942, în apropierea localităţii Malaia Donschinska.
Vă înţelegem durerea ce vă produce moartea valorosului, iubitului şi neuitatului Dvs. Soţ.
Gândiţi-Vă însă că şi-a dat viaţa pentru apărarea Ţării, pentru apărarea căminului Său Drag, cuibuşor de fericiri, pentru apărarea celor ce i-au fost atât de dragi – Florinel – soldăţelu’ lui tăticu, cum obişnuia să-i spună, pentru mult iubita şi neîntrecuta Sa Soţie.
Şi-a dat viaţa pentru ţară şi Neam, intrând în rândul Sfinţilor Neamului, Eroilor. Eroii nu se plâng, Eroii se preamăresc.
Preamăriţi-Vă soţul mult Stimată Doamnă, mort fiziceşte în ziua de 22 noiembrie 1942, rămas pentru totdeauna Viu în Istoria Neamului Românesc.
Dumnezeu să Vă întărească pentru a putea suporta greutatea pe care soarta V-a hărăzit-o.
Ofiţerii, subofiţerii şi trupa din Compania Tren Bat.II se gândesc cu drag la multiubitul şi neuitatul lor comandant păstrându-I veşnică amintire.
Eroul Căpitan APOSTOL A. NICOLAE (27 iunie 1909 - 22 noiembrie 1942)
Printre cei omagiaţi atunci se afla şi Căpitanul Apostol A. Nicolae, comandant Companie tren batalionar în Regimentul 1 Care de Luptă, participant la Bătălia de la Stalingrad, care şi-a pierdut viaţa în ziua de 22 noiembrie 1942, în luptele pentru ieşirea din încercuire ce s-au dat în apropierea localităţii Donschinschij.
Alocuţiunea am prezentat-o în calitate de ultim comandant al Batalionului 1 Tancuri “Vlad Ţepeş”, unitate considerată a fi continuatoarea tradiţiilor de luptă ale celebrului Regiment 1 Care de Luptă.
Cu ochii pe lista eroilor, incompletă dealtfel, cuprins de o emoţie nedisimulată, am concluzionat că “şi sfinţii se trag din eroi”.
În viaţă, omul trece prin momente pe care nu le poate anticipa, dar care îl marchează profund.
Un asemenea moment mi-a fost dat să-l trăiesc la mai puţin de trei luni după simpozionul dedicat Zilei Eroilor.
Atunci l-am cunoscut pe eroul CĂPITAN APOSTOL A. NICOLAE (27 iunie 1909-22 noiembrie 1942). Răsfoind documentele puse la dispoziţie, cu generozitate, de către fiul acestuia, “soldăţelu’ lui tăticu” atunci, în vârstă de 3 anişori, iar acum, venerabilul domn Florin Apostol, probabil că am trăit cea mai onorantă şi mai semnificativă experienţă ce mi-a fost dată, ca fost comandant al unei unităţi de tancuri din Târgovişte, localitate care este considerată ca fiind leagănul tancurilor, mai exact, locul de naştere şi de instrucţie al celei mai celebre unităţi de tancuri din ţară: Regimentul 1 Care de Luptă.
Printre documentele puse la dispoziţie s-au numărat câteva fotografii ale căpitanului erou, brevetele distincţiilor primite în activitate şi pe cele post-mortem, carnetul comandantului de subunitate pe care l-a avut asupra sa în ziua nefastă când trupul i-a fost sfârtecat de schijele unui obuz, scrisoarea comandantului R.1 Care de Luptă, colonelul Emilian Ionescu precum şi cea a unui camarad şi subordonat, locotenentul Constantin Dumitra adresate soţiei eroului, doamnei Apostol. Fac precizarea că toate documentele ce mi-au fost puse la dispoziţie sunt în original.
Mai departe, cuvintele fiind de prisos, las documentele să vorbească.
15 Decembrie 1942
Mult Stimată Doamnă,
La ora 5.15, în ziua de 22 noiembrie 1942, mult iubitul şi mult doritul Dvs. Soţ, mult iubitul şi respectatul nostru Căpitan Nicu Apostol şi-a dat sfârşitul în luptele pentru ieşirea din încercuire ce s-au dat în apropierea localităţii Donschinschij.
Moartea i-a fost fulgerătoare produsă de o schijă de obuz ce i-a pătruns în partea stângă a corpului. A fost înmormântat în ziua de 23 noiembrie 1942, în apropierea localităţii Malaia Donschinska.
Vă înţelegem durerea ce vă produce moartea valorosului, iubitului şi neuitatului Dvs. Soţ.
Gândiţi-Vă însă că şi-a dat viaţa pentru apărarea Ţării, pentru apărarea căminului Său Drag, cuibuşor de fericiri, pentru apărarea celor ce i-au fost atât de dragi – Florinel – soldăţelu’ lui tăticu, cum obişnuia să-i spună, pentru mult iubita şi neîntrecuta Sa Soţie.
Şi-a dat viaţa pentru ţară şi Neam, intrând în rândul Sfinţilor Neamului, Eroilor. Eroii nu se plâng, Eroii se preamăresc.
Preamăriţi-Vă soţul mult Stimată Doamnă, mort fiziceşte în ziua de 22 noiembrie 1942, rămas pentru totdeauna Viu în Istoria Neamului Românesc.
Dumnezeu să Vă întărească pentru a putea suporta greutatea pe care soarta V-a hărăzit-o.
Ofiţerii, subofiţerii şi trupa din Compania Tren Bat.II se gândesc cu drag la multiubitul şi neuitatul lor comandant păstrându-I veşnică amintire.
Lt. Constantin Dumitra
Astăzi, 22 noiembrie 2010 se împlinesc 68 de ani de la moartea căpitanului Apostol A. Nicolae. Apucase să trăiască 33 de ani. Şi-a pierdut viaţa într-un mod simplu: comandant destoinic, ofiţer român, în fruntea subunităţii, luptând să iasă din încercuire, într-una din luptele... bătăliei de la Stalingrad! Este un erou! Cu deosebit respect, vă adresez rugămintea, să aruncaţi o privire peste documentele prezentate şi să concluzionaţi dacă după această perioadă (exact media vieţii unui om), noi am evoluat sau involuat, în ceea ce priveşte viaţa, credinţa, cultura, cinstea, onoarea, curajul, jertfa, dezinteresul, dragostea...
RăspundețiȘtergere