Ditionoc

 "Iob tvaiu ditionocica mati, ia tibe utopiu, ubiu, razarvu"... îşi desăvârşea răzbunarea vocală diadia Vania, în timp ce toţi cei participanţi la clacă râdeau cu gura pân' la urechi.
De fapt, el mă supărase cu câteva zile în urmă. Vasilica, pe care o iubeam în taină, aşa cum iubeşte orice băiat fiecare fată pe care o vede pentru întâia oară, nu a mai dat la o parte perdeluţele de la fereastră. Am pierdut câteva seri, şi prin urmare, m-am gândit să-l pedepsesc pe vinovat. Iar momentul prielnic s-a potrivit să fie curând, la prima clacă, unde Vania era vioara întâi, numai că scara pe care a urcat pe acoperiş, era legată printr-un "arcuş", de ceaunul mare în care se făcea scordolea...