"Mai descreţeşte şi tu fruntea aia, că parcă ar fi trecut tancul pe fruntea ta, aşa sunt şleaurile. Ziceai matale ceva de publicat pe bloagge. Ce-ar fi să publici aiasta?!"
Cu acest mesaj m-a luat în primire bunul meu prieten Puiu într-una din zilele trecute. Numai de râs nu-mi ardea mie, dar citind poezioara, parcă am simţit cum şleaurile de pe fruntea mea au început să onduleze şi să se încreţească şi mai tare. Cred că e bine să faci riduri, dar cauza să fie râsul, nu-i aşa?
Pandele
de Păstorel Teodoreanu
Bunicuţa lui Pandele
de pe strada Ghica Tei
a băgat discret de seamă
cum că nepoţelul ei
când nu-i observat de nimeni
nici de Tonc nici de Rodica
se cam joacă cu puţica.
Şi i-a spus:- Pandele dragă,
vai de mine, nu-i frumos!
Vezi pe domnul cel de colo,
ăla grasu şi burtos?
Tot aşa o burtă mare,
i-a spus tainic bunicuţa,
o să-ţi crească de vreodată
ai să te mai joci cu puţa!
S-a speriat grozav Pandele
şi ofta cu-nfrigurare
când gândea că o să-i crească
tot aşa o burtă mare.
Dar primind cadou o tobă
şi un cerc şi-o muzicuţă
de atuncea niciodată
n-a mai pus mâna pe puţă.
Şi-ntr-o zi fiind la plimbare
pe şoseaua-nrourată
a văzut şezând pe-o bancă
o femeie-nsărcinată.
Drept la ea s-a dus şi-i spuse,
c-a roşit şi bunicuţa:
-Vezi ce ai păţit cucoană
dacă te-ai jucat cu puţa?
După unii poezia asta ar fi fost scrisă de Ion Pribeagu, dar circulă pe net ca fiind a lui Păstorel.
RăspundețiȘtergerePribeagu ăla de a scris "Acelei care a plecat".
"Când ai plecat, zâmbind, din casa noastră,
Din odaita plină de senin,
În grabă, ai uitat o floare-n glastră
Şi pijamaua ta de "crepe de chine".
Sărmana pijama cu flori bizare,
În care-ai râs atât, nici nu credea
Ca va veni o zi amară-n care
Ai să ne uiţi, pe mine şi pe ea.
De-atunci, şedem în fiecare seară
În faţa sobei pline de cărbuni
Şi depănam povestea iar şi iară,
Ca doi prieteni buni.
Ştiind c-atât de mult îţi fuse dragă,
O-mbrăţişez sub vraja din amurg,
Prin falduri îmi adorm privirea vagă
Şi-i mângâi fiecare brandenburg.
Şi noaptea, prin apusuri cristaline,
Când dorul sparge-al lacrimilor dig,
O culc in pat alăturea de mine
Şi-o invelesc, ca să nu-i fie frig."
Oricum, tot faină este.
ElZap, îţi mulţumesc pentru că m-ai vizitat, dar mai ales pentru că te-ai ostenit şi mi-ai postat această frumoasă poezie. Cu siguranţă că sunt multe asemenea bijuterii scrise de nu ştiu cine şi despre care nu am auzit. Cred că nu e rău să le facem cunoscute.
RăspundețiȘtergere